turturel
/tur.tu'rel/Etimologie
Din turturea + sufixul -el.
Definiții
- bărbătușul turturelei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | turturel | turturei |
| genitiv-dativ | turturelului | turtureilor |
| vocativ | turturelule | turtureilor |
| articulat | turturelul | turtureii |