turnuleț
/tur.nu'leʦ/Etimologie
Din turn + sufixul -uleț.
Definiții
- diminutiv al lui turn; turnișor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | turnuleț | turnulețe |
| genitiv-dativ | turnulețului | turnulețelor |
| vocativ | turnulețule | turnulețelor |
| articulat | turnulețul | turnulețele |