turmac
/tur'mak/Etimologie
Din bulgară турмак (turmak).
Definiții
- (reg.) bivol tânăr.
- epitet dat unui om scund și îndesat sau înalt și gras.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | turmac | turmaci |
| genitiv-dativ | turmacului | turmacilor |
| vocativ | turmacule | turmacilor |
| articulat | turmacul | turmacii |