turculeț
/tur.ku'leʦ/Etimologie
Din turc + sufixul -uleț.
Definiții
- diminutiv al lui turc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | turculeț | turculeți |
| genitiv-dativ | turculețului | turculeților |
| vocativ | turculețule | turculeților |
| articulat | turculețul | turculeții |