turbulență
/tur.bu'len.ʦə/Etimologie
Din franceză turbulence < latină turbulentia.
Definiții
- (livr.) gălăgie, zgomot; dezordine; nesupunere, revoltă.
- (fiz.) stare a unui fluid în masa căruia există vârtejuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | turbulență | turbulențe |
| genitiv-dativ | turbulenței | turbulențelor |
| vocativ | turbulență | turbulențelor |
| articulat | turbulența | turbulențele |