turbare
/turˈba.re/Etimologie
Din a turba.
Definiții
- boală infectocontagioasă comună omului și animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitație, urmate de paralizie și apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă.
- (fig.) mânie, furie nestăpânită; înverșunare, turbăciune.
- intensitate; violență.
Exemple
- Vântul bate cu turbare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | turbare | turbări |
| genitiv-dativ | turbării | turbărilor |
| vocativ | turbare | turbărilor |
| articulat | turbarea | turbările |