turbăciune
Etimologie
Din a turba + sufixul -ăciune.
Definiții
- rarturbare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | turbăciune | turbăciuni |
| genitiv-dativ | turbăciunii | turbăciunilor |
| vocativ | turbăciune | turbăciunilor |
| articulat | turbăciunea | turbăciunile |