tur
/tur/Etimologie
Din franceză tour.
Definiții
- mișcare circulară a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix, efectuată până la revenirea în punctul de plecare; înconjur; (sport) distanță egală cu lungimea pistei, considerată de la punctul de plecare al sportivului; mișcare liniară pe un traseu, cu revenirea la punctul de plecare; tură.
- plimbare scurtă pe un anumit traseu; raită.
- acțiune, inițiativă, întreprindere care cere efort, perseverență, îndemânare.
- parte dintr-o competiție sportivă organizată după anumite norme, constând dintr-un șir de etape, care reprezintă prima jumătate din totalul etapelor.
- întrecere sportivă, mai ales de ciclism, în cursul căreia se parcurge un circuit pe distanță lungă, cu scurte opriri.
- (la jocul de cărți) ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie, pe rând, cărțile.
- (fam.) parte a pantalonilor care acoperă regiunea dorsală a corpului; (p.ext.) partea dorsală a corpului omenesc.
Exemple
- Un tur de forță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tur | tururi |
| genitiv-dativ | turului | tururilor |
| vocativ | turule | tururilor |
| articulat | turul | tururile |