tunică
/tu'ni.kə/Etimologie
Din franceză tunique < latină tunica.
Definiții
- haină bărbătească (de uniformă), de obicei încheiată până la gât și care se poartă peste cămașă.
- (p.ext.) haină asemănătoare cu tunica, purtată de femei.
- (ist.) îmbrăcăminte (largă) purtată de unele popoare din antichitate, lungă până la genunchi sau până la pământ.
- (anat.) membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului.
- (zool.)membrană care acoperă corpul unor animale marine.
- (bot.) înveliș cărnos al unui bulb.
Exemple
- Tunici cepii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tunică | tunici |
| genitiv-dativ | tunicii | tunicilor |
| vocativ | tunică | tunicilor |
| articulat | tunica | tunicile |
Sinonime: 6: (bot.) (pop.) cămașă