tulbureală
/tul.bu're̯a.lə/Etimologie
Din tulbure + sufixul -eală.
Definiții
- rarfaptul de a fi tulbure; starea, însușirea a ceea ce este tulbure; (concr.) lichid tulbure sau parte tulbure, impură a unui lichid.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tulbureală | tulbureli |
| genitiv-dativ | tulburelii | tulburelilor |
| vocativ | tulbureală | tulburelilor |
| articulat | tulbureala | tulburelile |