Etimologie

Din latină *turbulare ( < turbare).

Definiții

1. (v.tranz.) a face ca un lichid să devină tulbure, să se umple de impurități.
2. (v.refl.) (despre cer) a se acoperi de nori, a se întuneca; (despre vreme) a se posomorî, a se strica.
3. (v.tranz. și refl.) a face să-și piardă sau a-și pierde limpezimea, transparența, claritatea.
4. (v.refl. tranz.) (fig.) a-și pierde sau a face să-și piardă liniștea; a (se) emoționa, a (se) îngrijora, a (se) neliniști.
5. (v.refl. tranz.) a (se) supăra foarte tare; a (se) mânia.
6. (v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă judecata limpede, normală; a (se) întuneca.
7. (v.tranz.) (fig.) a incomoda, a stingheri, a deranja, a stânjeni.

Exemple

• Vinul s-a tulburat.

Declinare

Etimologie

Din a tulbura.

Definiții

1. (despre lichide) lipsit de transparență, de limpezime, amestecat cu impurități.
2. (despre ape) zbuciumat, agitat, învolburat.
3. (despre cer) înnorat, cețos, posomorât.
4. (fig.) (despre oameni și despre manifestările lor). neliniștit, zăpăcit, zbuciumat, agitat.
5. mânios, furios.
6. (despre funcția unor organe sau facultăți fizice ori psihice) care și-a pierdut echilibrul normal, care s-a dereglat.