tulburător
/tul.bu.rə'tor/Etimologie
Din a tulbura + sufixul -ător.
Definiții
- (adesea substantivat) care tulbură; (în special) care neliniștește, emoționează, dă prilej de meditație.
Din a tulbura + sufixul -ător.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică