tui
/tuj/Etimologie
Din turcă tuğ.
Definiții
- steag turcesc alcătuit dintr-o lance cu semiluna (sau cu o măciulie de metal) în vârf, cu două sau cu trei cozi albe de cal împletite prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii și rangului unor înalți demnitari din fostul Imperiu Otoman și din țările vasale lui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tui | tuiuri |
| genitiv-dativ | tuiului | tuiurilor |
| vocativ | tuiule | tuiurilor |
| articulat | tuiul | tuiurile |