tub fonator
/tub fo.na'tor/Etimologie
Din tub + fonator.
Definiții
- organ (în formă de canal) cu care se realizează sunetele în vorbire, mărginit în partea posterioară de laringe și în partea anterioară de buze și de nări.
Din tub + fonator.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică