trătăluire
/trə.tə.lu'i.re/Etimologie
Din trătălui.
Definiții
- acțiunea de a trătălui și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trătăluire | trătăluiri |
| genitiv-dativ | trătăluirii | trătăluirilor |
| articulat | trătăluirea | trătăluirile |
Din trătălui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trătăluire | trătăluiri |
| genitiv-dativ | trătăluirii | trătăluirilor |
| articulat | trătăluirea | trătăluirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică