trânteală
/trɨnˈte̯a.lə/Etimologie
Din a trânti + sufixul -eală.
Definiții
- acțiunea de a (se) trânti.
- (fam.) bătaie dată cuiva; scărmăneală, chelfăneală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trânteală | trânteli |
| genitiv-dativ | trântelii | trântelilor |
| vocativ | trânteală | trântelilor |
| articulat | trânteala | trântelile |