trâmbă
/'trɨm.bə/Etimologie
Din slavă trąba („vălătuc”) < de origine germanică. Este dubletul lui drâmbă.
Definiții
- sul mare de material textil; val.
- coloană (de fum, praf, apă etc.) ridicată în sus și răsucită de un vânt puternic; trombă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trâmbă | trâmbe |
| genitiv-dativ | trâmbei | trâmbelor |
| articulat | trâmba | trâmbele |