trupiță
/tru'pi.ʦə/Etimologie
Din sârbocroată trupica.
Definiții
- parte a plugului alcătuită din cormană, brăzdar și plaz și fixată de cadrul plugului prin intermediul bârsei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trupiță | trupițe |
| genitiv-dativ | trupiței | trupițelor |
| vocativ | trupiță | trupițelor |
| articulat | trupița | trupițele |