truculență
/tru.ku'len.ʦə/Etimologie
Din franceză truculence.
Definiții
- asprime, violență, brutalitate; lipsă de bun-simț, obrăznicie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | truculență | truculențe |
| genitiv-dativ | truculenței | truculențelor |
| vocativ | truculență | truculențelor |
| articulat | truculența | truculențele |