trucare
/tru'ka.re/Etimologie
Din truca.
Definiții
- acțiunea de a truca și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trucare | trucări |
| genitiv-dativ | trucării | trucărilor |
| articulat | trucarea | trucările |
Din truca.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trucare | trucări |
| genitiv-dativ | trucării | trucărilor |
| articulat | trucarea | trucările |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică