trubadur
/tru.ba'dur/Etimologie
Din franceză troubadour.
Definiții
- poet-cântăreț provensal din evul mediu; (p.gener.) poet-cântăreț care călătorea din loc în loc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trubadur | trubaduri |
| genitiv-dativ | trubadurului | trubadurilor |
| vocativ | trubadurule | trubadurilor |
| articulat | trubadurul | trubadurii |