trubaci
/tru'baʧʲ/Etimologie
Din rusă трубаkи (trubaci).
Definiții
- (înv.) trâmbițaș (la vânătoare).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trubaci | trubaci |
| genitiv-dativ | trubaciului | trubacilor |
| vocativ | trubaciule | trubacilor |
| articulat | trubaciul | trubacii |