trotuar
/tro.tuˈar/Etimologie
Din franceză trottoir, care provine din verbul trotter („a merge în trap”) + sufixul -oir.
Definiții
- porțiune marginală special amenajată din suprafața unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulației pietonilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trotuar | trotuare |
| genitiv-dativ | trotuarului | trotuarelor |
| articulat | trotuarul | trotuarele |