trotil
/tro'til/Etimologie
Din germană Trotyl.
Definiții
- substanță solidă, incoloră sau galbenă-deschisă, obținută din toluen, folosită ca exploziv puternic; trinitrotoluen.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trotil | trotiluri |
| genitiv-dativ | trotilului | trotilurilor |
| articulat | trotilul | trotilurile |