trosnitură
/tros.ni'tu.rə/Etimologie
Din a trosni + sufixul -tură.
Definiții
- faptul de a trosni; zgomot specific produs de un obiect când plesnește, când crapă etc.; pocnitură, pârâitură, trosnet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trosnitură | trosnituri |
| genitiv-dativ | trosniturii | trosniturilor |
| vocativ | trosnitură | trosniturilor |
| articulat | trosnitura | trosniturile |