troscot
/'tros.kot/Etimologie
Din slavă (veche) troskotŭ. Aparține aceleiași rădăcini expresive ca trosc.
Definiții
- (bot.) (Polygonum aviculare) plantă erbacee cu tulpina ramificată, întinsă pe pământ, cu numeroase frunze mici, alterne, netede la margini, cu flori hermafrodite verzi, pe margine roșii sau albe, folosită în scopuri medicinale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | troscot | troscote |
| genitiv-dativ | troscotului | troscotelor |
| articulat | troscotul | troscotele |
Sinonime: (bot.) costrei, (reg.) porcin, sporiș, târsoacă, troscoțel, troscovă