tronson
/tron'son/Etimologie
Din franceză tronçon.
Definiții
- parte dintr-un obiect, dintr-un organ de mașină sau dintr-o construcție având o particularitate distinctă și delimitată de rest prin anumite elemente de legătură sau prin repere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tronson | tronsoane |
| genitiv-dativ | tronsonului | tronsoanelor |
| vocativ | tronsonule | tronsoanelor |
| articulat | tronsonul | tronsoanele |