troncăni
/tron.kə'ni/Etimologie
Din tronc + sufixul -ani.
Definiții
- (v.intranz.) a face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de altul.
- (v.tranz.) (fig.) a flecări, a trăncăni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | troncănea | troncăneau |
Din tronc + sufixul -ani.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | troncănea | troncăneau |
Din a troncăni.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | troncănit | troncănituri |
| genitiv-dativ | troncănitului | troncăniturilor |
| vocativ | troncănitule | troncăniturilor |
| articulat | troncănitul | troncăniturile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică