troncăt
/'tron.kət/Etimologie
Din tronc + sufixul -ăt.
Definiții
- zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | troncăt | troncăte |
| genitiv-dativ | troncătului | troncătelor |
| vocativ | troncătule | troncătelor |
| articulat | troncătul | troncătele |