troncănire
/tron.kə'ni.re/Etimologie
Din troncăni.
Definiții
- acțiunea de a troncăni și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | troncănire | troncăniri |
| genitiv-dativ | troncănirii | troncănirilor |
| articulat | troncănirea | troncănirile |
Din troncăni.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | troncănire | troncăniri |
| genitiv-dativ | troncănirii | troncănirilor |
| articulat | troncănirea | troncănirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică