trompetă
/tromˈpe.tə/Etimologie
Din franceză trompette.
Definiții
- instrument muzical alcătuit dintr-un tub de alamă îndoit de două ori și terminat la un capăt cu o deschizătură în formă de pâlnie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trompetă | trompete |
| genitiv-dativ | trompetei | trompetelor |
| articulat | trompeta | trompetele |
Sinonime: 1: goarnă