trompă
/ˈtrom.pə/Etimologie
Din franceză trompe.
Definiții
- excrescență cărnoasă în formă de tub, care prelungește nasul la elefant, la tapir etc. și care servește la pipăit și la apucat.
- prelungire a capului sau a gurii la unele animale nevertebrate (care servește la supt).
- canal prin care se elimină ovulele formate în ovar.
- aparat folosit pentru ventilarea sau evacuarea gazelor dintr-un recipient, dintr-o încăpere etc., pentru a realiza un vid.
- element de construcție în formă de boltă trunchiată, înlesnind de obicei trecerea de la un plan pătrat la un plan poligonal sau circular.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trompă | trompe |
| genitiv-dativ | trompei | trompelor |
| vocativ | trompă | trompelor |
| articulat | trompa | trompele |