trombon
/tromˈbon/Etimologie
Din franceză trombone.
Definiții
- instrument muzical alcătuit dintr-un tub de alamă mai mare decât trompeta, cu timbrul mai aspru și mai puternic decât aceasta. Emite sunete de diferite înălțimi prin deplasarea unei culise care lungește sau scurtează coloana vibrației instrumentului. Trombonul cu valve (clape) este folosit mai ales în fanfare.
- fam. gură
- fam. pl. minciuni, păcăleli, exagerări
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trombon | tromboane |
| genitiv-dativ | trombonului | tromboanelor |
| vocativ | trombonule | tromboanelor |
| articulat | trombonul | tromboanele |