trombă
/'trom.bə/Etimologie
Din franceză trombe.
Definiții
- coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuțeală în jurul ei însăși.
- vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puțin înclinată și cu o mare viteză; (p.ext.) coloană de fum, de praf etc. ridicată de un vânt puternic; vârtej.
- tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trombă | trombe |
| genitiv-dativ | trombei | trombelor |
| vocativ | trombă | trombelor |
| articulat | tromba | trombele |