troiță
Etimologie
Din slavă (veche) troica.
Definiții
- cruce mare de lemn sau de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi, inscripții și uneori încadrată de o mică construcție), așezată la răspântii, pe lângă fântâni sau în locuri legate de un eveniment.
- icoană, formată din trei părți, dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale, ca niște obloane, de cea din mijloc; triptic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | troiță | troițe |
| genitiv-dativ | troiței | troițelor |
| vocativ | troiță | troițelor |
| articulat | troița | troițele |