troheu
Etimologie
Din latină trochacus.
Definiții
- unitate ritmică formată din două silabe cu accentul pe prima; horeu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | troheu | trohei |
| genitiv-dativ | troheului | troheilor |
| articulat | troheul | troheii |
Din latină trochacus.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | troheu | trohei |
| genitiv-dativ | troheului | troheilor |
| articulat | troheul | troheii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică