troficitate
/tro.fi.ʧi'ta.te/Etimologie
Din trofic + sufixul -itate.
Definiții
- proprietate a materiei vii de a-și păstra structura normală prin asigurarea nutriției necesare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | troficitate | — |
| genitiv-dativ | troficității | — |
| vocativ | troficitate | — |
| articulat | troficitatea | — |