trocuță
/tro'ku.ʦə/Etimologie
Din troacă.
Definiții
- diminutiv al lui troacă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trocuță | trocuțe |
| genitiv-dativ | trocuței | trocuțelor |
| vocativ | trocuță | trocuțelor |
| articulat | trocuța | trocuțele |
Din troacă.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trocuță | trocuțe |
| genitiv-dativ | trocuței | trocuțelor |
| vocativ | trocuță | trocuțelor |
| articulat | trocuța | trocuțele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică