trocar
/tro'kar/Etimologie
Din franceză trocart, germană Trokar, engleză trocar.
Definiții
- instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trocar | trocare |
| genitiv-dativ | trocarului | trocarelor |
| vocativ | trocarule | trocarelor |
| articulat | trocarul | trocarele |