troacă
/'tro̯a.kə/Etimologie
Din germană Trog.
Definiții
- vas de lemn sau de piatră în formă de jgheab, din care mănâncă sau beau animalele; treucă; treică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | troacă | troace |
| genitiv-dativ | troacei | troacelor |
| articulat | troaca | troacele |