triunghi
/triˈungʲ/Etimologie
Din tri- + unghi (după franceză triangle).
Definiții
- poligon format din trei laturi care se întâlnesc două câte două și formează trei unghiuri interne.
- grup de trei (sau de mai multe) ființe sau lucruri ale căror puncte de așezare, dacă ar fi unite prin linii, ar reprezenta vârfurile unui poligon cu trei laturi.
- (muz.) trianglu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | triunghi | triunghiuri |
| genitiv-dativ | triunghiului | triunghiurilor |
| vocativ | triunghiule | triunghiurilor |
| articulat | triunghiul | triunghiurile |