triumfa
/tri.um'fa/Etimologie
Din latină triumphare, franceză triompher.
Definiții
- (v.intranz.) a repurta o victorie strălucită, a birui în luptă.
- (v.intranz.) (fig.) a reuși, a avea un mare succes; a se impune.
- (v.intranz.) a se mândri, a jubila în urma unei victorii, a unui succes.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | triumfa | triumfau |