tristețe
/trisˈte.ʦe/Etimologie
Din trist + sufixul -ețe (după franceză tristesse, italiană tristezza).
Definiții
- starea sufletească apăsătoare; p. ext. regret.
Exemple
- Tristețe exprimată de o doină.
- O dulce tristețe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tristețe | tristeți |
| genitiv-dativ | tristeții | tristeților |
| articulat | tristețea | tristețile |
Sinonime: mâhnire, duioșie, durere, întristare, jale, posomoreală, melancolie
Antonime: bucurie, fericire, veselie, voioșie