triptic
/tripˈtik/Etimologie
Din franceză triptyque.
Definiții
- ansamblu de trei tablouri, de obicei reprezentând scene sacre, prinse între ele prin balamale, astfel, încât cele laterale să se poată închide peste cel din mijloc.
- serie de trei opere de artă plastică, unite prin conținut comun, care se completează reciproc.
- tot unitar constituit din trei părți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | triptic | triptice |
| genitiv-dativ | tripticului | tripticelor |
| articulat | tripticul | tripticele |