tripotaj
/tri.po'taʒ/Etimologie
Din franceză tripotage.
Definiții
- acțiune necinstită, întreprinsă cu scopul de a înșela pe cineva; șarlatanie; potlogărie; escrocherie; coțcărie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tripotaj | tripotaje |
| genitiv-dativ | tripotajului | tripotajelor |
| articulat | tripotajul | tripotajele |