triplum
/'tri.plum/Etimologie
Din latină triplum.
Definiții
- (muz.) voce superioară a unei piese polifonice la trei voci în sec. XII-XIII.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | triplum | — |
| genitiv-dativ | triplumului | — |
| vocativ | triplumule | — |
| articulat | triplumul | — |