trio
/'tri.o/Etimologie
Din italiană, franceză trio.
Definiții
- compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală scrisă pentru trei voci sau pentru trei instrumente; grupul celor trei executanți sau al celor trei instrumente care execută o asemenea compoziție.
- partea de la mijloc, mai melodioasă și mai liniștită, a unor compoziții muzicale.
- (fam.) grup de trei persoane (care se află mereu împreună).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trio | triouri |
| genitiv-dativ | trioului | triourilor |
| vocativ | trioule | triourilor |
| articulat | trioul | triourile |