trinitate
/tri.ni'ta.te/Etimologie
Din franceză trinité < latină trinitas, trinitatis.
Definiții
- (în religia creștină) treimea divină; Sfânta Treime.
- grup de trei persoane, de trei lucruri etc. care formează o unitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trinitate | — |
| genitiv-dativ | trinității | — |
| vocativ | trinitate | — |
| articulat | trinitatea | — |