trincă
/'trin.kə/Etimologie
Din italiană trinca.
Definiții
- pânză pătrată așezată la baza trinchetului unei nave cu pânze.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trincă | trinci |
| genitiv-dativ | trincii | trincilor |
| vocativ | trincă | trincilor |
| articulat | trinca | trincile |