tril
/tril/Etimologie
Din franceză trille.
Definiții
- ornament muzical care constă în alternarea rapidă a unui sunet de bază cu sunetul vecin, superior sau inferior.
- cântec al unor păsări, asemănător cu efectul sonor al acestui ornament muzical.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tril | triluri |
| genitiv-dativ | trilului | trilurilor |
| articulat | trilul | trilurile |